Zâmbetul….

Zâmbetul divin ruginește în ochii înlăcrimați de secularismul desacralizat

Eșecul de a construi proiecția idealurilor nobile ne stimulează să aplecăm capul în fața Inginerului Suprem

Un pas mic pentru resuscitarea intențiilor aristocrate de a continua lupta

Ziduri împietrite se mortifică în fața zâmbetului sacru de a săruta lacrimile martiriului

Dialogul Lutului cu Ființa (de Vasile Chira)

Atotputernice Stăpâne,

1. Iartă-mă că îndrăznesc să-Ţi ispitesc nepătrunsul gândurilor, dar o fac cu dreptul celui care suferă.
2. Sunt un tânăr bolnav de SIDA, un mort umblător, neajutorat şi trist.
3. Prietenii mă ocolesc, semenii nu-mi aud strigătul, morţii încă nu mă recunosc, iar Cerul mi-e potrivnic.
4. Această boală este mai grea decât suferinţele pe care le-a îndurat Fiul Tău.
5. SIDA este o cruce pe care te zbaţi şi nu-ţi poţi da duhul chiar dacă toate catapetesmele plesnesc şi lumea se întunecă de nori,
6. un rug care te arde fără să te mistui degrabă, o moarte perfidă ce te omoară şi te învie de infinite ori.
7. În faţa acestei boli, stoicii şi-ar fi pus tratatele pe foc, iar Iov ar fi recurs la suicid.
8. Zilele mi se împuţinează şi pământul aşteaptă să mă soarbă în pântecul lui de Leviatan neînduplecat, prea strâmt pentru universul cu care voi pogorî în el şi prea larg pentru un pumn de carne batjocorit de căngile păsării SIDA.
9. Sunt tânăr, Doamne, şi glasul îmi piere, picioarele-mi slăbesc, iar gura mi-e plină de fiere.
10. Pieptul îmi arde şi pară de foc coboară pe grumazul meu.
11. De ce mă bagi în floarea vieţii în pământ? Mi-e dragă lumea şi nu vreau să mor!
12. Dacă eu nu Te împiedic să ceruieşti, Tu de ce nu mă laşi să lumesc?
13. Arde rugul meu pe rugul lumii!
14. Poartă-mă peste oceane în reci levitaţii să-mi potolesc văpăile verzi.
15. De voi picura un strop din otrava ce mi-ai dat, va fi îndeajuns să-Ţi omori universul.
16. Până şi şerpii îmi stau la rând să se adape.
17. Strivit între cer şi pământ, luceferi din Tării îmi împung creştetul şi iarba îmi creşte în viscere.
18. Doamne, îmi scapă viaţa din mâini ca un peşte cleios, oricât aş strânge pumnii, oricât i-aş strânge.
19. Izvor nesecat de ape fierbinţi mi-e fruntea, şi moartea sa cuibărit în chipul meu.
20. Doamne, arde azurul!

Gânduri…(by me)

Teatrul sacru al vieți întinde pe tabla de joc

intențiile nobile de a iubi frumosul în misterul dragostei

Mesaje nobile în absurditatea jocului dezichilibrat

provoacă tăcerea de a zâmbi în cimitirul vesel al strategiilor paralizate

Frigul nopții perforează subconștientul tânărului în devenire

de a zâmbi rece în fața realității

Inspiraţia (by rusnac mircea)

Dragostea se revarsă cu lacrimi de sânge peste dealurile pustii ale inimii împietrite

Insomnia provoacă raţiunea de a reînvia amintirile sfinte ale palpităţiilor sacre

Riscul de a iubi frumosul în beatitudinea sa zâmbeşte pe chipul îmbujorat al tânărului în devenire

Adrenalina stimulează curajul să răzbată pe sudoarea secată de secularism

Durere binecuvântată de sudoarea rece a iubirii divine

Tăcerea morţii (dedicată memoriei prietenului Andrei Savciuc)

Cărămizi de lacrimi zidite pe sângele tinereţii

Idealuri nobile, intenţii divine îngropate în lanţul morţii

Mister ce perturbează conştiinţa umană

Tineri clădiţi în galeriile albe ale întunericului

Bătrâni lăcrimând în patul neputinţei

Tăcerea înglobează trecutul spălat în sângele martirilor

Amintirea frumoasă a prieteniei zâmbeşte în lacrimile reci ale tăcerii

Frumuseţea amintirilor divine înglobează propria identitate în lupta

In memoriam, Andrei Savciuc

În data de 7 noiembrie s-a stins din viaţă Secretarul General al Uniunii Naţionale a Tinerilor Basarabeni din România (UNTB), Andrei Savciuc, în urma unui tragic accident de pe şoseaua Bucureşti – Piteşti.

Andrei Savciuc a fost cel care a sprijinit şi promovat interesele basarabenilor în România. Andrei este reprezentantul unei noi generatii ce a venit să promoveze imaginea Republicii Moldova. El şi-a dedicat viaţa unui scop nobil – de a construi puntea de legătură dintre cele două maluri ale Prutului.

Tinerii moldoveni aduc sincere condoleanţe familiei şi prietenilor lui Andrei Savciuc, exprimandu-şi admiraţia faţă de personalitatea lui.  Andrei a fost un prieten care a ştiut să ne îmbărbăteze când a fost cazul, un fiu care a putut să fie mândria părinţilor, un om care a ştiut să iubească, un bărbat care a fost capabil să înfrunte cu demnitate obstacolele vieţii. El este, într-adevăr, un model demn de urmat şi un prieten a cărui pierdere doare. Iar durerea aceasta va sângera în timp, ca simbol al unei răni ce nu se cicatrizează.

Andrei a fost un aprig luptător şi militant al ideii de consolidare a tinerilor basarabeni ce-şi fac studiile în România, iar noi vrem cu tot dinadinsul să continuăm tradiţia pe care el a tins s-o implementeze în rândurile noastre.

La Sibiu, în data de 10 noiembrie, a avut loc un parastas la catedrala mitropolitană în memoria lui Andrei. Astăzi (11 noiembrie) prietenul nostru a fost condus de rudele şi prietenii apropiaţi pe ultimul drum, la cimitirul din satul de baştină al lui Andrei, Porumbeni (raionul Criuleni). La înmormântare au venit câteva sute de persoane, prieteni şi colegi din republică şi din Romania. În această seară, la ora 21.00 urmează să se organizeze acţiuni de comemorare în marele  centre universitare din Ţară. Cadre video de la înmormântare le puteţi urmări aici: http://www.jurnaltv.md/ro/news/28783/

A trecut la cele veşnice Andrei Savciuc

         Andrei Savciuc, unul dintre liderii studenţilor basarabeni din România, a murit în noaptea zilei de ieri, 7 noiembrie, în urma unui tragic accident rutier, care s-a produs pe str. Bucureşti – Piteşti. Un alt coleg de-al său a fost transportat de urgenţă la spital.

„Pasagerul din dreapta (Andrei Savciuc – n. red.) a murit pe loc, iar cel de pe bancheta din spate a fost transportat de urgenta la spital, în Bucuresti. Pompierii de la descarcerare au fost nevoiti să taie maşina ca să-l poată scoate afară”, mai precizează ştirileprotv.ro.

Sexul – ca factor complementar al spiritualităţii (Erhan Andrei)

         Natura l-a înzestrat pe omul fără apărare lipsit de arme, cu o mare cantitate de energie destinată să-l facă apt nu doar pentru a suporta pasiv primejdiile grele ale existenţei, ci şi ale birui. O sumă de energie neîntrebuinţată trebuie în mod necesar să se manifeste. Simţim nevoia să scăpăm de refularea ameninţătoare a energiei, care ar putea forţa ieşiri nesăbuite, motiv pentru care cei mai mulţi îşi creează un echivalent al nevoilor vieţii: sportul, alcoolul, goanna după bani, munca în exces, violenţa etc. De aceea avem azi o problemă sexuală. Foarte adesea oamenii nici nu bănuiesc că în inconştientul lor a izbucnit un război civil. Impulsul normal spre înmulţire este compresat de concepţiile morale a căror împlinire opune capriciilor naturii în cazul înmulţirii folosirea mijloacelor contraceptive, în speranţa supravegherii procesului. Omul posedă în inconştient un fler fin pentru spiritul timpului său, el îşi intuieşte posibilităţile. Conflictele oamenilor timpului nostrum izbucnesc din cauza barierei impusă de fundamentele moralei actuale instinctului însetat de libertate. Conflictul fiind de obârşie inconştientă naşte nevroza care reprezintă o tentativă a individului de a se rezolva în sine însuşi provocând nevroza a cărui efect este scindarea de sine. Se poate spune că majoritatea lucrurilor care vin din inconştient au caracter infantil ¹. În cazul nevrozelor există două tendinţe care

se opun strict şi dintre care cel puţin una e inconştientă. Conştientul este treapata superioara , întalnită la omul evaluat sub aspect psihic.² Inconştientul

este declarat factor determinant al întregii dinamici psihologice a individului, cauzalitate a manifestărilor sale psihice: “Orice act comportamental îşi are rădăcina în inconştient.”³

Ca urmare a orientării morale dominante, dorinţele neonorante, care încearcă să se impună, sunt de regulă erotice. La orice individ se poate găsi un conflict care se leagă într-un anumit punct de marile probleme ale societăţii , aşa că dacă analiza a ajuns în acest punct , conflictul aparent individual al bolnavului se dezvăluie ca fiind un conflict general al mediului şi al timpului său. Astfel nevroza ne e nimic altceva decât o încercare individual (nereuşită) de rezolvare a a unei probleme generale, aşa trebuie să fie căci o problemă generală, o „chestiune” nu este un per se , ci există doar în inimile oamenilor individuali⁴. Nevroticul

suportă cu greu limitări arbitrare a căror înţeles îi scapă. El vrea pe de o parte să se reprime pe de alta să se elibereze, încearcă , ce-i drept să-şi apropie morala dar ajunge astfel în situaţia de a fi adânc sfâşiat şi în neunire cu sine⁵,

această luptă se numeşte nevroză. Acest conflict apare numai atunci când nu putem vedea cealăltă parte a fiinţei noastre şi urgenţa problemelor ei. De pildă, atunci când instinctele sexuale nu sunt satisfăcute necondiţionat, ele sunt refulate, sunt trimise din nou în inconştient. Freud consideră însă ca aceste instincte, o dată refulate nu dispar, nu se potolesc, nu rămân inactive, ci acţionează şi cu mai multă forţă asupra individului, cer cu şi mai intensă tărie să fie satisfăcute. Cu cât conflictul dintre libido (energia sexual difuză – forţa, puterea instinctelor sexulae) şi conştiinţă este mai mare, cu atât instinctele refulate caută căi proprii de a se satisface, chiar împotiva “voinţei” conştiinţei. Astfel, ele se satisfac sub forma unor acte comportamentale curioase, numite de Freud acte ratate (lapsusuri inexplicabile, uitari totale de nume proprii, de cuvinte străine, erori de citit), sub forma visului şi, în cazuri mai grave, sub forma unor stări morbide, nevrotice. Aşadar după opinia lui Freud, actele ratate, visele şi nevrozele au o cazualitate de ordin sexual care se manifestă nu direct, ci indirect, prin intermediul unor simptome care sunt substituţii ale inconştientului, a “ceva” ce este prezent, dar rămâne încă inaccesibil cunoaşterii şi înţelegerii raţionale.⁶

Demersul terapeutic-ortodox în procesul despătimirii. (Pr.Petru Suciu)

Demersul terapeutic-ortodox în procesul despătimirii.

Capitol extras din lucrarea de licenta a parintelui Petru Suciu intitulată: Metode psihoterapeutice în Pateric.

Noţiunea de boală psihică din perspectiva teologiei ortodoxe

1.   Noţiunea

Sfânta Scriptură nu uzitează acest termen. Acest lucru se datorează limbajului folosit de Scriptură şi nu necunoaşterii termenului. Foloseşte în schimb termenul de nebun, termen general cu sferă mult mai largă decât cel de bolnav psihic. Astfel termenul de nebun apare de 76 de ori în versiune sinodală a Sfintei Scripturi.

Iată câteva locuri din Sfânta Scriptură unde se aminteşte cuvântul nebun:

“Şi s-a prefăcut nebun înaintea ochilor lui, făcând năzdrăvănii şi scriind pe uşi; mergea în mâini şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.”

(I Regi 21,13)

“Atunci a zis Achiş robilor săi: “Nu vedeţi că este un om nebun?
La ce l-aţi adus la mine?”
(I Regi 21,14)

“Am văzut pe nebun prinzând rădăcină şi pe loc am blestemat sălaşul lui.”
(Iov 5, 3)

“Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.”
(Psalmi 13, 1)

“Zis-a cel nebun întru inima sa: “Nu este Dumnezeu!”.”
(Psalmi 52,1)

“Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui.”
(Pilde 10, 1)

“Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei
decât un nebun în nebunia lui.”
(Pilde 17, 12)

Indoiala…

Viata - o scena obscura a unor ganduri insangerate

Durerea ontologica fiintei umane rastigneste sufletul in incertitudine

Indoiala de a iubi frumosul divin intr-o diversitate unita

Indoiala de a discerne raul de bine

Indoiala de a tacea in fata stupiditatii

Libertatea – principiul inviolabil al crestinismului ortodox

se stinge in fata certitudinii de a impune propriul model la nivel universal