Istoria Ortodoxiei din America (rusnac mircea)

august 26, 2009

autor: Rusnac Mircea (student, anul II, Facultatea de Teologie “Andrei  Şaguna” , Sibiu)

Introducere

Ortodoxia din AmericaPărintele Alexander Schmemann, unul dintre cei mai mari teologi ai Ortodoxiei apusene şi poate una dintre cele mai remarcabile figuri ale misionarismului ortodox din America, spunea că Biserica Ortodoxă nu mai poate fi identificată astăzi cu Biserica din Est[1], în zilele noastre ortodoxia a devenit în sensul deplin al cuvântului o credinţă universală, fiind prezentă pe toate continentele. Actualmente, Biserica Ortodoxă americană se dezvoltă cu paşi rapizi, ea reuşind să depăşească statutul de biserică a unei minorităţi naţionale, devenind o comunitate eclesială specifică societăţii americane. În acelaşi timp, ortodoxia americană e destul de neomogenă şi asta datorită faptului că reuneşte comunităţi naţionale diverse (americani, ruşi, greci, români, arabi etc.). Chiar şi în cadrul comunităţilor americane se atestă anumite disensiuni, explicabile dacă ne gândim că au fost convertiţi de către misionari de naţionalităţi diferite. Biserica Ortodoxă din America (OCA) sau Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din America e mult mai deschisă spre un dialog ecumenic, pan-ortodox, spre deosebire de Biserica Ortodoxă Rusă din Exil (care a şi anatemizat ecumenismul în 1983, considerându-l drept erezia sec. XX). Pe teritoriul Statelor Unite ale Americii sunt 15 biserici canonice, dintre care una e autocefală (Biserica Ortodoxă din America). Trăsăturile întregii ortodoxii ecumenice pot fi văzute pe teritoriul nord-american, în acest plan ortodoxia americană fiind unică. În acelaşi timp, Ortodoxia americană reprezintă un exemplu pentru Bisericile tradiţional ortodoxe referitor la misiunea pe care o desfăşoară pe teritoriul nord-american, dar şi prin dialogul purtat între toate bisericile ortodoxe prezente în „Lumea nouă”. Dacă în anii ¢70 relaţiile dintre Biserica Ortodoxă din America (OCA) şi Biserica Ortodoxă Rusă din Exil erau destul de tensionate, astăzi se observă o colaborare şi un dialog eficient între cele două structuri eclesiastice, în special după ce Patriarhia Moscovei a restabilit comuniunea euharistică cu Biserica Ortodoxă Rusă din străinătate (ROCOR) la 21 iunie 2005, oferindu-i acesteia din urmă o autonomie largă în componenţa Patriarhiei Moscovei.

Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă astăzi ortodoxia americană este nerecunoaşterea în plan pan-ortodox a autocefaliei Bisericii Ortodoxe din America (OCA), obţinută din partea Patriarhiei Ruse în 1970, autocefalia ei fiind recunoscută doar de Patriarhia Moscovei, Biserica Ortodoxă Poloneză, Biserica Ortodoxă a Cehiei şi Slovaciei, Biserica Autonomă a Finlandei şi Patriarhia Georgiei. Până în ziua de azi rămâne deschisă problema cu privire la dreptul de acordare a autocefaliei, acesta revenindu-i Bisericii-mame sau Patriarhiei Constantinopolului, aceasta din urmă bucurându-se de un primat de onoare în faţa celorlalte bisericii ortodoxe. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă din America se află în comuniune liturgică cu celelalte biserici ortodoxe.

Bazele Ortodoxiei Nord-Americane

Primul contact al populaţiei nord-americane cu creştinismul are loc în anul 530, când Sfântul Brendan Călătorul[2] debarcă în Newfoundland, Canada, înfiinţând o comunitate de călugări irlandezi. Acest eveniment e consemnat de o cronică latină de la începutul sec. IX (Navigatio Brendani).[3] Totuşi, prezenţa creştinismului în sec. VI în America de Nord  rămâne îndoielnică, dacă luăm în considerare că, conform tradiţiei, Sf. Brendan ar fi ajuns pe coastele Americii cu o barcă făcută din piele de bou, ceea ce aminteşte mai curând de un mit decât de un fapt istoric.

Istoria Bisericii Ortodoxe din America începe odată cu expediţiile întreprinse de exploratorii Vitus Johanes Bering, danez de origine, aflat în serviciul Rusiei, şi Alexei Khirikov pe teritoriul Alaskăi în 1741, integrând această regiune în componenţa Imperiului Ţarist. Atunci a fost săvârşită pentru întâia oară o liturghie ortodoxă pe un vas rusesc la ţărmul Alaskăi. Acum Bisericii Ruse îi revenea sarcina de a evangheliza teritoriile nou-cucerite. Prima misiune oficială este trimisă pe Insula Kodiak, Alaska, în 1794, ea fiind alcătuită din 8 călugări şi doi fraţi. În fruntea misiunii se afla Arhimandritul Ioasaf[4]. Ea a avut mare succes, reuşind să boteze mii de aleutini, eschimoşi şi alte popoare de pe teritoriul nord-american. În 1797 ieromonahul Iuvenalie a fost martirizat de către localnicii de lângă Lacul Iliamna, pentru motivul că propovăduia localnicilor monogamia. Acest caz nu este singurul în istoria ortodoxiei americane. Simeon I. Ianovsky, managerul coloniilor ruse dintre anii 1818-1820, relata într-o scrisoare adresată arhimandritului Damaschin, stareţul Mănăstirii Valaam, actele de martiriu suferite de ortodocşii aleutini care au refuzat să accepte credinţa romano-catolică ce le era impusă de către coloniştii spanioli din California.

Sf. Herman din AlaskaLa 10 aprilie 1799 Biserica Ortodoxă Rusă învesteşte primul episcop pe continentul american, arhimandritul Ioasaf devenind episcop al Insulei Kodiac, însă la scurt timp el moare într-un naufragiu. Un imbold major l-a dat ortodoxiei americane Sf. Gherman din Alaska, canonizat de Biserica Ortodoxă din America la 9 august 1970 într-o ceremonie festivă de pe Insula Kodiac, dar şi de către Biserica Ortodoxă Rusă din Exil. Sf. Gherman, întemeietorul misiunii Noul Valaam, s-a remarcat nu doar ca un părinte al ortodoxiei în „Lumea Nouă”, dar şi ca pedagog al aleutinilor, învăţându-i pe băştinaşi matematica, agricultura şi dulgheria etc. El a reuşit să construiască un mic paraclis, şcoala şi casa de oaspeţi. Părintele Gherman şi-a desfăşurat activitatea de misionar în America timp de 42 de ani. După moartea Episcopului Ioasaf şi a altor doi misionari (ieromonahul Macarie şi ierodiaconul Ştefan), Pr. Gherman devine conducătorul misiunii ortodoxe în Alaska. El a reuşit să convertească mii de aleutini la creştinismul răsăritean: „Domnul să fie lăudat! Am botezat mai bine de şapte mii de americani şi am săvârşit mai bine de două mii de cununii… Îi iubim şi ei ne iubesc pe noi; sunt buni, însă săraci. Îşi doresc atât de mult să se boteze, încât şi-au distrus şi şi-au ars idolii[5]”. La 13 decembrie 1837 Sf. Gherman adoarme în Domnul.

La sfârşitul anilor ’30 ai sec. XIX numărul creştinilor ortodocşi din Alaska ajunge la 10000, patru şcoli pentru băieţi (aproximativ 100 de elevi) şi patru pentru fete (aproximativ 60 de eleve). Resursele financiare proveneau din partea unor companii ruso-americane, dar şi din partea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. În 1824 Pr. Ioan Veniaminov, preot căsătorit, este trimis Sf. Inochentie, Mitropolitul Moscoveimisionar în Alaska. După moartea soţiei sale este hirotonit, în 1840, cu numele de Inokentie, drept Episcop al Insulelor Kamceatka, Kurile şi Aleutine. Ortodoxia americană intră într-o nouă fază. Reuşeşte să extindă catedrala Sf. Arhanghel Mihail din Sitka şi să construiască un seminar în 1841, care funcţionează până în 1858. Continuă activitatea misionară în Japonia, apoi din nou în Kamceatca şi Manciuria. Episcopul Inochentie ajunge arhiepiscop, centrul său de activitate e transferat în Siberia, lăsând un episcop vicar în Alaska. În 1868 Alaska este vândută Statelor Unite ale Americii de către Imperiul Ţarist, astfel ruşii nu îşi vor mai putea desfăşura misiunea lor pastorală în măsura în care au făcut-o până atunci. Pe plan ecleziastic ea a fost ridicată la rangul de episcopie misionară independentă, cea a „Insulelor Aleutine şi a Alaskăi”[6].

În 1869 Episcopul Inochentie ajunge Mitropolit al Moscovei, dar continuă să susţină ortodoxia americană. În 1870, la iniţiativa şi străduinţele sale, e creată la Moscova Societatea ortodoxă pentru răspândirea credinţei creştine printre păgâni, care după doar 25 de ani de activitate avea 15000 de misionari activi în China, Japonia, Coreea şi India, numărul celor convertiţi ajungând la 85000[7]. În 1860 a fost fondată o parohie la San Francisco de către ruşi, sârbi şi greci. Au fost înfiinţate parohii în întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii.

La sfârşitul secolului XIX scaunul episcopal se mută la San Francisco, iar de Sf. Raphael Hawaweenyaici e mutat în  1905 la New York[8]. Dioceza rusă din America e ridicată la rangul de arhidioceză, având în subordine o episcopie în Alaska, una pentru ortodocşii de limbă arabă sub conducerea P.S. Raphael Hawaweeny al Brooklynului[9] (New York) şi două episcopii adiţionale cu centrele în Cleveland, Ohio, respectiv în Pittsburgh, Pennsylvania. Episcopul Raphael devine primul episcop ortodox hirotonit în Statele Unite. În această perioadă au sosit valuri uriaşe de imigranţi din Europa Centrală, Răsăriteană şi de Sud şi din Orientul Mijlociu. Dar, indiferent de naţionalitatea acestora, toţi erau cuprinşi într-o singură episcopie sau jurisdicţie, aflată sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Ruse. Read the rest of this entry »


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.