O viziune asupra homosexualității (de rusnac mircea)


O problemă sensibilă în societatea noastră, a cărei abordare necisită multă prudență, este atitudinea creștinismului față de persoanele care au o atracție sexuală față de alte persoane de același sex. Prin definiție, ortodoxia este religia care plasează dragostea ca lege supremă. Niciuna din poruncile de bază ale Mântuitorului nu poartă un caracter de îngrădire a anumitor practici, poruncile Sale sunt prezentate mai curând ca recomandări pentru îndumnezeirea ființei umane (Lc. 10:27).

Apare întrebarea cum este percepută această dragoste, care devine nu un drept, ci o obligațiune în creștinism, din moment ce poartă amprenta de poruncă. Una din acuzațiile frecvente ce se aduc ortodoxiei este „absurditatea” cu care creștinii promovează principiile dragostei ca lege universal valabilă, dar interzice sub orice formă ca homosexualii să-și manifeste un sentiment de dragoste erotică. Există multe prejudecăți ale hoterosexualilor referitoare la persoanele care nu au aceeași orientare sexuală, ele însă dispar atunci când intri în contact cu homosexualii sau când descoperi după mulți ani în rândul prietenilor adevărata lor orientare sexuală.

Printre creștinii ortodocși există tendința de a condamna homosexualitatea, fără măcar a face încercarea de a o înțelege. Fără o înțelegere adecvată sfârșim doar prin a construi fantome ale realității, ignorându-i pe cei care se simt izolați și au o suferință adâncă. Intoleranța societății îi stimulează într-un mod extraordinar să formeze o coeziune de grup foarte puternică și doar atunci când reușesc să obțină încrederea, susținerea psihologică și spirituală din partea prietenilor heterosexuali, această coeziune de grup slăbește, întrucât încep a căpăta o protecția psihologică a prietenilor care nu au aceeași orientare sexuală. Această protecție nu ar trebuie să se manifeste prin încurajarea exercitării impulsurilor sexuale, ci prin dragostea și înțelegerea deplină a structurii emoționale a persoanelor homosexuale.

Nu știm cu exactitate care sunt cauzele care generează orientarea sexuală netradițională. Există mari divergențe la acest subiect atât în rândul psihologilor, cât și al teologilor. În cazul în care cauzele sunt de ordin genetic, se schimbă în totalitate abordarea homosexualității. Heterosexualitatea atunci devine un dar divin pentru care nu purtăm nici un merit. Astfel, devine absurd și stupid să condamni persoanele care nu sunt înzestrate cu un dar ontologic de care dispui. Alții consideră că factorii de mediu și problemele legate de relațiile care apar în sânul familiei pot stimula orientarea sexuală netradițională, atunci când încearcă să se compenseze patologic lipsa unei identități din copilărie cu părintele de același sex. Însă, chiar dacă factorii ar fi în mod exclusiv de ordin genetic, asta nu schimbă opinia tradițională asupra faptului că exercitarea sentimentului erotic homosexual ar fi un păcat, deși homosexualitatea în sine nu reprezintă un păcat. Trebuie să facem o deosebire clară între homosexuali, care pe parcursul întregii vieți trăiesc în abstinența relațiilor sexuale cu cei ce împărtășesc aceeași orientare sexuală, și heterosexuali care din lipsa unui mediu unde ar putea să-și exercite impulsurile erotice ajung să comită acte de homosexualitate, deși ei din firea lor nu sunt așa. Aceasta se observă în special în închisori. Pr. John Breck scria referitor la homosexuali că „persoanele care au această orientare sunt în sensul deplin «persoane», purtătoare ale chipului lui Dumnezeu și chemate să crească, alături de ceilalți, spre asemănarea divină”.

Homosexualii au capacitatea de a se îndrăgosti în personele de același sex și reușesc să trăiască sentimente profunde în acest plan. Dragostea e un dar de la Dumnezeu, or în cazul lor acesta nu se prezintă sub forma unei binecuvântări, ci se transformă într-o cruce grea. Ei devin înzestrați cu o capacitate pe care nu o pot exercita în plan erotic (dacă privim sub prisma creștinismul ortodox), ci doar transfigura într-o energie ce s-ar putea manifesta printr-o prietenie frățească. Abstinența devine în acest caz manifestarea unei dragoste la adresa propriei persoane, care poartă ,,chipul și asemănarea Lui Dumnezeu” și a persoanei spre care ești atras în plan fizic. Conștientizarea propriei identități și a incapacității de a construi o relație erotică bazată pe un sentiment de dragoste vis-à-vis de persoana de sex opus îl poate stimula pe credinciosul homosexual să pășească treptat spre comuniunea cu Dumnezeu și confrații săi.

Într-o anumită măsură aceste argumente par absurde în fața homosexualilor. Principiul după care o mare parte din ei se conduc se rezumă la următoarele: ,,dacă am capacitatea de a mă îndrăgosti și a fi atras în plan sexual de o persoană de același sex, iar persoana respectivă simte același sentiment, care ar fi problema?”. Relațiile homosexuale nu pot fi acceptate de ortodoxie din moment ce manifestarea dragostei erotice a persoanelor respective nu poartă un caracter divin, ele se prezintă mai curând ca o expunere a unei dragoste narcistice, o îndrăgostire în propriul eu, un eros deformat.

Biserica Ortodoxă respinge actele homosexuale nu doar din cauza că ele nu pot fi reproductive, ci și din cauza că scopurile de unire și răscumpărare ale lui Dumnezeu nu se manifestă în și prin ele. În același timp, se pune problema, dacă factorii genetici stau la baza cauzalității orientării sexuale, reiese că homosexualii sunt condamnați ontologic de a nu avea o relație sexuală pe parcursul vieții. ,,Convertirea” lor nu reprezintă o soluție reală. Dr. Richard Isay, un psihanalist renumit, a semnalat consecințele dezastruoase pe care le-au suportat soția și copiii în acele cazuri când un bărbat homosexual a fost convins că poate deveni heterosexual, putându-se căsători și avea o viață normală. Orientarea sexuală nu este determinată exclusiv de voința proprie, prin urmare, erosul unui homosexual cu o persoană de sex opus e posibil, dar creează disconfort major în plan psihic și sexual din ambele părți. Există teorii precum că e posibilă o „metamorfoză” a orientării sexuale prin terapie. Nefiind specialist în domeniu, nu am curaj să abordez într-un plan mai larg această teorie.

Omul prin excelență este o ființă sociabilă, aceasta fiind o dominantă în personalitatea umană indiferent de orientarea sexuală. Deschiderea spre o comunicare cu persoanele de sex opus reprezintă o caracteristică universală. Sociabilitatea însă nu trebuie să se bazeze doar pe criterii de sex. Creștinismul autentic își dezvoltă capacitatea de a intra în inima fiecărei persoane, a cunoaște realitatea propriei identități și a o metamorfoza spre îndumnezeirea persoanei umane: Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine (Apocalipsa 3:20).

10 răspunsuri la O viziune asupra homosexualității (de rusnac mircea)

  1. preot Andrei Rusu spune:

    Mircea, draga, vii cu ceva abolut nou. iti asumi un risc – de a fi batut cu oua.

  2. M spune:

    daca ai citi sfanta scriptura si cu inima,daca ai cunoaste crestinismul si prin experiera profunda,serioasa a rugaciunii,prin spovedanie sincera si ori de cate ori ai nelamuriri in altfel ai intelege DRAGOSTEA.inima ta buna,imi place sa cred,te indeamna sa ii intelegi pe bietii homosexuali,sa le gasesti explicatii fanteziste[dat ontologic…].copilul meu,cand o haina e prea mare pt.noi trebuie sa o adjustam.ce e DRAGOSTEA?VORBESTE DESPRE EA!ce spun sfintii despre iubire?citeste i copilul meu si scrie ce ai inteles.cu mult drag.

  3. laurentiu spune:

    daca am citi sfanta scriptura nu am intelege nimic in legatura cu homosexualii, doar faptul ca sunt condamnati. ce ne facem totusi ca si ei au chipul lui Dumnezeu, si ei sunt creaturi ale Lui gresesc? daca este asa, atunci de ce stimabila fiinta umana ce te prezinti cu numele de „M” iti repugna faptul ca un tanar cu initiativa atrage atentia asupra faptului ca suntem ipocriti cand spunem ca ne iubim aproapele?

  4. laurentiu spune:

    chiar nu are deloc remarci fanteziste stimabile „M”,este realist suta la suta, dar ce sa ne facem, este specificul bigotismului acest mod al dumneata de a ne raporta la sexualitate. Tine cont ca Atenagora, fostul patriarh ecumenic, spunea ca in patul omului nu te poti baga. concluzia….mai tarziu

  5. alina. spune:

    imi place stimabilul laurentiu…ha-ha!imi plac stimabilii, mai ales ca seamana cu cei ai lui caragiale…scrieti stimabililor,nu importa ce,voi scrieti.stimabilii sunt imbatabili!

  6. Anna Casian spune:

    E o problema ku kare se confrunta societatea noastra, care in mod deosebit va influenta asupra copiilor nostri, dar voi va certati si va luati in ris…Rusine!!!

  7. vitaliebasarab spune:

    o atitudine de efect cand toata lumea e contra ? ar fi o strategie marketing bisericesc, dar poate e o rascolire structurata a propriilor zbuciumari, desi seamana mai mult a fi un umar de suport cuiva indragit. cum n-ar fi, articolul e bun, desi subiectiv, caci desi nu esti specialist in genetica discuti despre gena care nu exista, iar la metamorfoza te abtii sa consulti cateva surse. bravo

  8. deian spune:

    cine va da dreptul domnule M sa judecati ???(daca tot amintiti de sfanta scriptura )unul singur judeca ,dar acela nu cred ca se numeste domnul” M „.Si noi” cei multi” si” parte adversa” ,avem acelasi creator….sau gresesc???ce facem cu cel care se naste cu o boala sau fara o mana ,un picior, fara vaz ,auz ???nu sunt la fel ca noi….”noi etalonul”.Cine trage linia intre alb si negru ,intre normal si anormal ????”CITITUL CU INIMA”….CUM????”Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situata in cutia toracica. Are un rol vital in circulatia sangelui si implicit in mentinerea vietii”.PUNCTTTTT….

  9. […] O viziune asupra homosexualității (de rusnac mircea) January 2010 8 comments 4 […]

  10. Dorin spune:

    articolul este manipulator din moment ce operează cu sensuri improprii termenului de dragoste. Dragostea nu este patimă, iar patima nu este dragoste.
    Pederaştii au o „dragoste” pătimaşă, pe care singuri o dezvoltă şi nu sînt determinaţi genetic să „iubească” contra firii omeneşti. Unicul păcat care se săvîrşeşte în trup este curvia, celelalte se săvîrşesc în afara trupului. Tot omul este predispus spre păcat de la căderea lui Adam din rai, tot omul se naşte cu păcatul strămoşesc care este spălat prin Taina Sf. Botez, dacă e săvîrşită corect prin 3 afundări (nu stropiri, nu o afundare şi nu altfel), deci tot omul este un potenţial pederast, criminal, hoţ, curvar, fumător, ş.am.d. Dar predispunerea nu se transformă în păcat săvîrşit şi nici în patimă (care în articol este numită „dragoste”) decît dacă omul însuşi alege să-l înfăptuiască. Orice păcat se începe cu acceptarea ispitei de la diavol, dacă omul îl acceptă în gîndul său, atunci cînd se va ivi ocazia şi condiţiile, îl va şi săvîrşi, iar dacă după asta nu-i va părea rău şi va ignora mustrarea de conştiinţă, atunci poate să-l mai repete dacă i-a plăcut prima oară şi astfel se transformă în patimă. Cu patima e mult mai greu de luptat decît cu păcatul.
    Există destule studii pe temele abordate în articol. Vedeţi homosexualitate.ro – răspunde la toate întrebările. Şi pederaştii, şi sataniştii, şi pedofilii, şi violatorii, şi alcoolicii sînt chip a lui Dumnezeu, dar nu şi asemănare, ca şi toţi oamenii născuţi în toate epocile şi sîntem toţi chemaţi spre sfinţenie, spre asemănare divină, spre dobîndirea Sfîntului Duh. Dar asta prin lepădarea omului vechi şi prin „biruirea lumii”, nu prin tăvălirea în cele mai josnice păcate precum porcii în noroi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: