Reflux (de rusnac mircea)

Februarie 24, 2010

Meditaţiile nocturne însângerate pe perna umezită de gândurile înroşite

Perforează conştiinţa strangulată în pereţii egoismului perturbat

Dragostea pentru liberatatea despătimită e şlefuită cu insomnia eternă pentru ideea de frumos

Fluxul de identităţi se intersectează în incapacitatea de a accepta incapacitatea iertării propriei indentităţi

Nostalgia pentru viitorul proiectat în memoria îngustă a relativităţii sentimentalismului uman Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

G.V. FLOROVSKY DESPRE „POSIBILITATEA NECESITĂȚII” ÎN PREMIZELE METAFIZICE ALE UTOPISMULUI[1]

Februarie 21, 2010

semnat  de Istratuk Veaceslav, student in anul II, Facultatea de Teologie „Andrei Saguna” din Sibiu.

Atitudinea lui Pr. G. Florovski (1893–1979) faţă de istorie este abiguă, şi este imposibil să-şi ascundă această dualitate. În ceea ce priveşte istoria, evident, adoptă pozitia conservatorismului religios. Dar conservatorismul religios face o greşeală în ceea ce priveşte timpul, se opune  curentelor de prezent şi viitor –  nu veşniciei, ci mai degrabă  trecutului, adică unui flux similar de timp. Este de neconceput, de ce trecutul – numai pentru că ține de o anterioritate – ar trebui să fie mai  bun decât  prezentul sau viitorul. Acest lucru poate fi la fel de greșit, ca o afirmaţie făcută în sens invers. Intruziunile pot avea loc în prezent şi viitor, aşa cum s-au succedat  în trecut.  Păcatul comis de către omenire  în trecut, marchează prezentul şi va facilita condiția lui  în viitor. În tradiţie există un element  etern, dar există de asemenea, foarte multe din timp, tranzitorii, omeneşti relative. Bizantinismul, ca un tip spiritual a fost consumat  în timp, și nu este înţelept să-l considerăm  mai bun decât multe alte tipuri de spiritualitate,  de multe ori chiar mai rău, pentru ca prea aparţine timpului istoric. El nu are nici simţul nici  înţelegerea realizărilor istorice, ca unul care vede mai ales în istorie numai ispite, şi nu sensul religios al necazurilor istorice umane, toată dialectica dezvoltării filosofice, umanismul, eliberarea omului de  sclavie, socialism, de creştere a tehnologiei şi aşa mai departe, – toate ispitele iau forma – ereziei. Fr. G. Florovski devine reticent când se admite că chiar şi procesul de secularizarea are o semnificaţie  religioasă pozitivă, că umanismul chiar şi european este o manifestare creştină, de asemenea  nu înţelege tema de bază a crezului rus religios din secolul XIX – ce comportă semnificaţia creştină a unei lumi  vaste, umaniste, o experienta de libertate, complexă în desfăşurarea umanităţii.

Demersul artificial al construcţiilor lui Fr. G. Florovski este racordat în special la evaluarea filosofiei ruse religioase. El vede în ea influenţa sufocantă a filozofiei germane şi romantismului  Vestic, dar ia în considerare faptul că filosofia germană a secolului al XIX-lea a fost pur şi simplu filosofia lumii, gândirea  filozofică supremă a timpului său,  similară  filosofiei grecești din epoca patristica cea a lui Platon , Aristotel,  chiar și neo-platonismului. Există o analogie între influenţa lui Platon, Aristotel şi neo-platonism cu patristica pe de o parte  și  gândirii  scolastică, şi influenţa lui Kant, Hegel, Schelling asupra gândirii religioase Ruse. Teologia nu este revelaţie religioasă, teologia este reacţia gândirii umane asupra revelaţiei, iar această revelaţie depinde de categoriile de gândire filozofică. Citește restul acestei intrări »