Pornografia[1] (de Pr. Prof. John Breck)

Fenomenul constituie o afacere uriașă în S.U.A, iar eforturile de a-l controla au avut puțin succes. Una din problemele este dificultatea de a defini pornografia cu exactitate. Imaginile sexuale sunt privite diferit în fiecare civilizație. Francezii de pildă, sunt de acord  cu nuditatea parțială sau chiar totală la T.V. și pe plajă, dar cei mai mulți ar fi ofensați de senzualitatea ieftină ce constituie hrana obișnuită a tinerilor americani. Totuși, sunt anumite intenții generale în privința subiectului („îl recunoaștem când îl vedem”) care ne permit să facem câteva distincții și să sugerăm unele soluții.

Facem o primă deosebire între pornografia totală („hardcore”) și cea ușoară („soft-core”). Prima, incluzând imagini sadomasochiste și pedofile, duce la exploatare și la abuzul cel mai grav. Datorită urmărilor destructive, părinții, educatorii și întreaga societate ar trebui să facă eforturi  mari pentru a lupta împotriva acestora. Pornografia „hard-core” este o năpastă pe care nici o societate civilizată nu ar trebui să o tolereze. Răspândirea sa și enorma influență economică în această țară tind să confirme, din păcate, morbida observație a lui Georges Clemenceau, că S.U.A. este singura națiune din istorie care trece de la barbarism la decadență fără a traversa o perioadă de civilizație.

Pentru o trecere fugară în revistă a impactului pornografiei „hard-core” asupra etosului american, este de ajuns să ne aruncăm o privire asupra subiectului din 10 februarie 1997 al Revistei U.S. News & World Report. Lângă imaginea unui cunoscut star porno, citim pe copertă  că „America este pe departe principalul producător de filme porno în lume, cu o incredibilă rată de 150 de titluri noi pe săptămână”. Urmează o statistică: „Un club striptease profitabil câștigă 5 milioane de dolari pe an; starurile porno de primă mărime câștigă 20000 $/săptămână dansând. Aproximativ 8 miliarde de dolari au fost cheltuiți anul trecut în afacerile porno”; numărul închirierilor de casete video „hard-core” a crescut de la 75 milioane în 1985 la 665 milioane în 1996, la preț de peste 8 miliarde de dolari etc.; reportajul începe cu prezentarea producătorului de filme porno aflat în top, a cărui companie se numește sugestiv Evil Angel Videos. Se arată apoi că industria respectivă a redus femeia la un obiect dezumanizat al obsesiilor altora. Este o cronică remarcabilă despre depravarea pe care mulți cititori o întâmpină, probabil, cu un zâmbet și cu o ridicare din umeri. Iar exploararea continuă implacabil.

Pornografia „soft-core” e atât de răspândită încât cu greu o mai putem recunoaște. De la cataloagele Victoria’s Secret, la revistele și filmele mai explicite, pornografia „soft-core” umple casele noastre, locurile de muncă dar și școlile. Și aici trebuie precizat dacă relațiile sexuale explicite într-o scenă „R” sunt „hard” sau „soft”? Dar oare mai contează până la urmă ? Problema este ce efecte are obsesia publicului pentru sex și saturarea mass-mediei cu astfel de imagini? Ce se întâmplă cu mințile și sentimentele celor care privesc telenovele zilnic, sau talk-show-uri cu subiecte sexuale? Ce impresie își fac copiii noștri când vad sex și violență în desene animate de sâmbătă dimineața. Potrivit majorității cercetătorilor, încă nu există o dovadă clară a faptului că pornografia duce la creșterea criminalității sexuale. Totuși, prevalența acestuia în casele celor care săvârșesc viol, abuz infantil sau alte fapte violente legate de sex, sprijină teoria că pornografia stimulează comportamentele deviate. Este indiscutabil faptul că îi rănește și îi denegrează pe cei pe care îi înfățișează, fie ei bărbați, femei sau copii. De asemenea, golește cel mai intim comportament uman de orice sens al iubirii, fidelității ori responsabilității și, în același timp, relativizează sexul prin accentul pus pe imagine, o fantezie care prin definiție nu are substanță,  realitate. Astfel, ea degradează și depersonalizează sexualitatea într-un mod abuziv. Dată fiind această influență, este greu să înțelegem cum există voci care cer ca pornografia, mai ales cea „hard-core”, să fie protejată prin Primul Amendament.

Filozoful german Ludwig Fuerbach afirma: „Man ist was man ibt”- „suntem ceea ce mâncăm”. Pr. Alexander Schmemann preia această frază într-un mod genial, demonstrând că principalul nostru scop în viață este să consumăm Sfânta Euharistie și în acest fel „să devenim euharistici”. Rostul iconografiei în Biserică este de a da minții și inimii hrana cerească, hrana curăției, binecuvântării și sfințeniei. Pornografia este o iconografie demonică. Ea corupe mintea cu imagini care provoacă stricăciune în adâncul sufletului. Pornografia creează dependență. Cei ce se folosesc de ea, fie pentru a-și elibera tensiunea ori neliniștea, fie pe post de stimul sexual, vor simți inevitabil nevoia să mărească doza pentru a obține același efect. În cele din urmă, pornografia este abuzivă. Ca industrie, ea exploatează și manipulează pe cei care o folosesc pentru stimularea sexuală. Oricât de mult ar contribui la PIB, puține se pot spune pentru a o justifica. Dacă într-adevăr „suntem ceea ce mâncăm”, pornografia este evident o otravă pentru sistem. Ca antiteză perversă a iconografiei autentice, ea reclamă tratamentul pe care Hristos îl recomandă pentru orice păcat legat de privire (Matei 5,29). O soluție mai puțin radicală, dar poate la fel de eficace, este renunțarea la materialele pornografice.

Un canon la Sinodului Trulan („Quinisext”, 692) spune în legătură cu acest subiect: „Ochii tăi să privească cele drepte și cu toată paza tinereții inima ta, poruncește Înțelepciunea (Proverbe 4;23-25), căci simțurile trupului lesne strecoară în suflet cele ale lor. Poruncim așadar ca de acum înainte, nici un chip să nu se mai zugrăvească, fie pe tablouri, fie altcumva înfățișate, chipurile care amăgesc vederea și care strică mintea și împing spre ațâtările plăcerilor rușinoase” (Canonul 100).

Tradiția ortodoxă și intențiilor creștinilor condamnă pornografia tocmai pentru că „simțurile trupului lesne strecoară în suflet cele ale lor”. Pornografia îi corupe atât pe cei care o produc, cât și pe cei care o folosesc. De aceea, ea este o problemă socială și imorală de mari proporții. Și pentru că dezumanizează, deformând chipul lui Dumnezeu din om, ea este și o problemă profund spirituală.


[1] Texul este reprodus după cartea: John Breck, Darul sacru al vieții, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2007.

2 răspunsuri la Pornografia[1] (de Pr. Prof. John Breck)

  1. Motricala Mihail spune:

    Scurt si la obiect Pr.John Breck, imi place!

  2. proxymagape spune:

    Putini oameni pot fi concisi in lumea aceasta- iar Parintele este unul dintre ei!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: