Etnogeneza poporului Român o certitudine sau ipoteza de travaliu?

de Erhan Andrei

 

După o perioadă de certitudine colectivă privind originea și procesul formării poporului român, un studiul relativ recent al istoricului Neagu Djuvara publicat la editura „Humanitas” cu numele „Thocomerius – Negru Vodă, un voivod de origină cumană la începuturile Ţării Româneşti”, zguduie din temelii pretențiile unor istorici de adevăr istoric absolut. Se pare că nu reprezintă o inovație, teza privind descendența cumană a domnitorului Basarab în istoriografia românească, precedente a unei astfel de ipoteze regăsindu-se chiar și-n opera marelui istoric român Nicolae Iorga care face o comunicare la Academia Română în 1927 intitulată „Imperiul cumanilor şi domnia lui Basaraba”, în care găsim afirmat că : „Numele e cuman”. (Basar e aoristul unui verb, “a domina”, iar aba e “tata”). După care adaugă: „Dar numai numele?”. O altă dovadă în viziunea, aceluiași, o constituie cercetările orientalistului Aurel Decei privind faptul că tatăl lui Basarab, pomenit în cronici „Thocomerii” era cuman şi era acelaşi personaj cu „descălecătorul” Negru Vodă.

Neagu Djuvara merge pe ideea istoricilor europeni că întemeierea majorităţilor state europene s-a datorat unor minorităţi etnice care au coagulat popoarele cucerite formându-se noi neamuri şi ţări. Drept exemplu la scară universală servind cazul varegilor (vikingi) care au contribuit la întemeierea Rusiei medievale, a francilor care cucerind Galia au întemeiat Franţa, a anglo-saxonilor care s-au aşezat în Anglia ş.a.m.d. Această masă de migratori redusă numeric dar activă politic s-a constituit în aristocraţia ţărilor respective şi cu timpul s-a topit în masa poporului majoritar. Pe acest principiu marşează şi Neagu Djuvara afirmând că aristocraţia cumană stă la baza întemeierii Ţării Româneşti. Istoricul Djuvara, bazându-se pe documente ungureşti şi papale susţine întemeierea politică a Ţării Româneşti ca o continuare a Cumaniei din Muntenia şi că întemeietorii noştri au fost de religie catolică deoarece funcţiona aici episcopia catolică de Milcovia. Neagu Djuvara îşi sintetizează teoria astfel „atât numele lui Basarab, cât şi cel al tatălui său, Thocomerius, sunt de origine cumană. Basarab şi fiul său Nicolae Alexandru au fost de religie catolică, în condiţiile în care slavii şi românii ţinuseră de veacuri de biserica răsăriteană, iar cumanii erau singurul popor catolic din Ţara Românească. Contrar credinţei fără suport documentar potrivit căreia Basarab s-ar fi impus peste ceilalţi cneji români ca şi căpetenie împotriva tătarilor cronicile ungureşti şi cele sârbeşti menţionează faptul că în bătăliile „de la Posada” şi Velbužd tătarii s-au aflat alături de români. Deoarece tătarii occidentali erau în majoritate foşti cumani, o posibilă origine cumană a lui Basarab ar fi putut crea legături între cele două popoare. Mai mult ca atât susține autorul tezei genezocumane, „Porecla Negru-Vodă dată descălecătorului sau întemeietorului, cum a mai fost numit, se referă la culoarea feţei sale, aşa cum este consemnat separat de către Paul de Alep şi cronicarul Miron Costin. Pentru români, neamul cumanilor ar fi apărut mai închis la culoare”. Ipoteza aceasta însă nu este , din nefericire pentru bătrânul istoric, împărtășită de cei mai mulți dintre cei din clasa sa, reproșândui-se lipsa de logică istorică, tânărului pioner. „Cumanii, unul dintre acele popoare turcice barbare înrudiți cu avarii, protobulgarii, înaintea cărora au venit și au stat cam vre-o două sute de ani pe teritoriile noastre, pecenegii. Derivații din marea masă a cumanilor albi, aflați atunci cam prin regiunea Ucrainei de astăzi. Noi, fiind ultimul val al cumanilor, eram numiţi cumanii negri, iar cei din Ucraina erau albi, asta e diferenta dintre cumanii principali şi cei periferici, fară conotaţie peiorativă. Cumanii albi primesc valul mongolilor. Cei negri, ai noştri, care refuzaseră creştinarea, luptându-se cu ungurii timp de 150 de ani, au văzut victoria oamenilor lui Genghis Han, de la 1223, şi au cerut imediat creştinarea din partea regelui Ungariei. Regele era vasalul Papei şi considera o misiune sfântă creştinarea vecinilor sai.

În 1227, 15.000 de oşteni cumani în frunte cu conducătorii lor au fost creştinaţi. Papalitatea creează episcopatul Milcovensis, de la Milcov. Din păcate, asta nu dureaza decât până la 1241, când mongolii au venit în al doilea lor val şi cumanii au trecut în masă în Ungaria: 40.000 de corturi. Regele Ungariei i-a colonizat de-a lungul Tisei, iar conducatorul cumanilor a fost pus la Buda într-un palat. Când au trecut mongolii Carpaţii, gloatele ungare de la Buda l-au omorât pe regele cumanilor. A fost o revolta generala în toată Ungaria şi, în loc să le fie de ajutor ungurilor împotriva mongolilor, au generat mereu motive de nelinişte. Cumanii au plecat spre Bulgaria şi abia după retragerea mongolă au revenit la chemarea regelui Bela al Ungariei. Niciodată, însă nu au plecat cu toţii în aceste dus-întorsuri, iar o parte au rămas şi în Moldova, şi în Muntenia. Şi au rămas nu doar cumani de rînd, ci şi dintre capetenii, stramosi ai boierilor noştri. Romania e plină de toponime cumane sau pecenege. Nu doar Comana, Peceneaga, astea ar fi simple, nu, toate localităţile ce se termina în „ui”, Vaslui, Calmatui. Sunt nume proprii, precum Barcan, Tincaba, priviţi la satele Barcaneşti, Tincabeşti, acestea sunt localitaţi ce aparţin unor boieri. „Părerea mea e că, în ajunul întemeierii Ţării Romaneşti, mare parte dintre vârfurile ierarhiei erau cumani” susține Neagu Djuvara. Dezmințând mitul nașterii noastre din romani, Djuvara face recurs la următorul argument: „Timp de o mie şi ceva de ani, nu va daţi seama ce amestec de populaţii au fost pe pamântul acesta! Cine sunt romanii aceştea? În afară de o mică parte dintre legionari şi dintre săracii din sudul Italiei, restul, majoritatea coloniştilor nu erau romani. Uitati-vă la tipul fizic, asta a descoperit-o un Lahovary. El a compărat grupele sangvine din cataloagele de recrutare a civililor. În 1930 se ştia. Daca iei cele doua-trei judete de secuime, sunt integral cu grupa B. Grupa răspândită în Asia, Turanici, Sudul Transilvaniei, Oltenia, o bucaţică din Muntenia”.

În anii 1241 – 1242, susțin adepții celeilalte viziuni, are loc marea invazie tătară care sfărâmă „Ţara Cumanilor” din Muntenia, recunoscută de documentele vremii. Deci Basarab, numai ca vlah putea avea relaţii bune cu tătarii. Cumanii erau deja zdrobiţi şi implicaţi în frontul regal maghiar împotriva tătarilor. După 1242 are loc o emigrare masivă a cumanilor pe două fronturi. Cea mai mare parte trece în sudul Dunării, iar o altă parte însemnată numeric trece în Transilvania şi se pune la dispoziţia regelui maghiar. Astfel cnezatele şi voievodatele valahilor autohtoni din Muntenia încep să se afirme pe plan politic, tocmai datorită plecării cumanilor. Diploma Ioaniţilor de la 1247 amintesc de cnezate şi voievodate valahe şi documentele regale maghiare vorbesc de revolta lui Litovoi împotriva regelui maghiar suveran. Litovoi este înfrânt şi cade în luptă, iar fratele lui Bărbat luat prizonier se răscumpără şi se recunoaşte vasal regelui. Tocmai aceste frământări atestă afirmarea cnezatelor româneşti pe scena politică internaţională, datorită faptului că poporul cumanilor părăsise Muntenia. „Descălecatul” lui Negru Vodă este unificator pentru Ţara Românească, deoarece regele maghiar a susţinut venirea unei elite aristocratice româneşti din Ardeal în sudul Carpaţilor, pentru că aici trăiau valahi, nu cumani. Negru Vodă poate fi o poreclă pentru valahi nu că erau negri la culoare cum spune Djuvara, ci pentru că „locuiau în ţinuturile apropiate de Marea Neagră”. Aşa se explică mai târziu în cronicile turceşti numele de valahii negri în asociaţie cu Marea Neagră. S-a aplicat acelaşi principiu de „marcă” pe care îl va pune în practică regele maghiar Ludovic I cu Dragoş maramureşanul, care „descalecă” în Moldova, deoarece acolo existau cnezate româneşti. Sigur numele de Thocomerii şi Basarab erau de origine cumane, dar asta nu înseamnă că nu erau „valahi”. Ei reprezentau Ţara Românească, nu Cumania distrusă de tătari. În acele vremuri, aristocraţia boierească era un melanj etnic slavo-cumano-valah, dar apăra interesele noii ţării, care nu era Cumania, ci „Ţara Valahilor”, recunoscută ca atare de către documentele vremii. În general aristocraţiile europene nu erau pur etnic, ci bazate pe legături de rudenie regionale şi pan-europene. Dacă nu era aşa, cnezatele româneşti din Muntenia nu l-ar fi acceptat pe „descălecătorul” Negru Vodă – Thocomerii ca mare voievod, un fel de primus inter pares între ei. S-ar fi revoltat ca şi Litovoi. De asemenea, nu cred că Muntenia lui Basarab a fost catolică. Sigur, documentele atestă că Basarab fiul lui Thocomerii a fost catolic, dar asta nu însemna că locuitorii Munteniei erau catolici. De aceea, logic, fiul lui Basarab, cel care şi-a luat numele de Nicolae pentru a fi în asentimentul cnezilor ortodocşi, a adus pe episcopul ortodox Iachint de Vicina la Curtea de Argeş şi a înfiinţat Mitropolia Ungro-Vlahiei sub jurisdicţie bizantină. Țin să amintesc că asupra acestui fapt Neagu Djuvara are altă exlicație: „Nicolae Alexandru a trecut la ortodocşi pentru că regele Ungariei îi dosea corespondenţa cu Papa de la Roma”.

„Am încercat să văd cine au fost barbarii care au trecut pe la noi. Lucruri pe care le credeam de origine turcă proveneau, de fapt, de mai demult, erau cumane”, a mai spus pentru „Cotidianul”, Neagu Djuvara. În această carte, istoricul demonstrează ceea ce Nicolae Iorga doar sugerase, că primii domnitori ai Ţării Romaneşti erau de origine cumană, printre ei numărându-se şi Negru Voda şi Basarab I. El mai susţine că primele formaţiuni statale de la noi au fost înfiinţate de cumani, dar cu o întârziere de sute de ani faţa de vecinii nostri. „Noi nu am avut noroc de un barbar bun”, a explicat Djuvara . Așadar avem astazi o nouă perspectivă de interpretare a istoriei Românilor care, chiar dacă nu va fi acceptată de toţi, crede marele istoric, „nu se va putea scrie împotriva ei” . Cu alte cuvinte cunoșterea de sine a poporului roman se pare ca vrea să marcheze începutul unei noi etape sau….?!?

 

2 răspunsuri la Etnogeneza poporului Român o certitudine sau ipoteza de travaliu?

  1. cuman spune:

    Neagu Djuvara merita admirat nu doar pentru opinia corecta ci si pentru curajul imens de a-si asuma o sarcina asa de ingrata cum este cea de a spune romanilor ca sunt in mica proportie urmasii dacilor si romanilor. Facand asta si-a pus in cap toata lumea “istoricilor” ce urmeaza linii impuse de politic, si nu numai istoricii, ci si pe restul celor neaosi si verzi. Este un luptator adevarat, si cauza pt care lupta este absolut nobila, e nevoie sa se spuna adevaruri.

    • gotul spune:

      Este corect, un adevăr probat de realitatea străzii, a societății de azi. Poporul român a pornit de la daci și romani, dar pe parcursul secolelor s-a încrucișat cu rămășițe din atât de multe popoare migratoare care au trecut pe aici, încât nu mai poate fi vorba acum de o rasă europeană reprezentativă, cu uniformitate genetică, stabilizată, cum a fost odată, ci mai degrabă de un melanj în care predomină influența asiatică, turcică, a cumanilor și pecenegilor. Acestui melanj al rasei i se datorează lipsa încrederii românilor între ei, lipsa coeziunii sociale. Coeziunea socială caracterizează popoarele cu uniformitate genetică ridicată, bazată pe predictibilitatea comportamentului, a opțiunilor, a judecăților dată de această uniformitate. Când suntem adunați într-o mulțime, dar fiecare are un model de judecată diferit, încrederea reciprocă dispare.
      Dacii, așa cum îi arată columna lui Traian, alte sculpturi în piatră și sutele de statui răspândite prin Europa, în special în Italia și Anglia, făceau parte din neamul tracilor, cel mai numeros popor din centrul Europei, care a dat ramuri de formare până și olandezilor și danezilor, după cum ei înșiși precizează. Erau oameni înalți, cu osatură longilinie, puternică, cu tenul alb și părul deschis la culoare, solizi, cu craniul dolichocefal, cu fruntea înaltă, oameni raționali făcuți să înțeleagă societatea și să se impună în ea. Homer spunea despre geto-daci că erau cei mai viteji și mai drepți dintre traci. Erau morali. Nu foloseau contracte scrise, ei respectau cu sfințenie înțelegerile verbale până la moarte sau până la schimbarea lor. Când pleca din bojdeuca în care locuia, un singur baston sprijinit oblic la intrare era semnul că stăpânul este plecat și nimeni nu intra acolo. Vezi și episodul istoric cu exemplul monumental dat de Dromichete oștenilor lui Lisimah, din cărțile de istorie gimnazială. Geto-dacii și mai apoi daco-romanii erau europeni occidentali prin definiție. La fel și romanii, statuile, basoreliefurile etc., îi arată oameni extrem de dârzi și hotărâți, buni strategi, viteji, supuși logicii și ajustându-se imediat la realitate. O rasă albă, cuceritoare.

      Cât constatăm noi acum ceva din acest tablou pe trotuarele din capitală, în ce privește conformația fizică a oamenilor și fizionomia? Sub 5%. Conformația și fizionomia este asiatică, turcică: nu deosebești vara oamenii din piața Obor de libanezi, irakieni, sirieni. Ne-am obișnuit că sunt români fiindcă vorbesc românește și s-au născut la țară, la est și sud de Carpați. Dar le plac manelele și muzica orientală. Această muzică răsună aiurea prin multe blocuri ale Bucureștiului. Sunt străini de o muzică italiană, franceză, germană. Acestea îi înfricoșează, îi enervează. Dar se simt frați cu turcul de la kebab. Pe bulevard, majoritatea sunt mici de statură, degenerați, tuciurii la piele, cu fanta palpebrală migdalată, cu păr des negru care invadează fața și ochi negri, cu priviri amarnice, zâmbetul nu face parte din viața lor. Merg dezordonat în papuci pe bulevard, ca în Irak. Vezi câți oameni merg în papuci pe bulevard în orașele occidentale. Femeile sunt tuciurii și unele aproape cu păr pe limbă se oxigenează blonde, ca să ducă până la capăt minciuna că sunt de neam european, ascunzându-se după poala hainei lui Traian și Decebal. Minciuna aceasta e trădată și de faptul că sub 2% vezi bărbați blonzi cu adevărat, pentru că bărbații nu se oxigenează.

      Cât constatăm în societatea noastră de azi din acele însușiri psihologice și de caracter ale daco-romanilor?
      Istoria hazlie pe scurt a românilor, care n-are nimic a face cu cea a dacilor ori a romanilor, este somnul de câte 50 de ani, până când cuțitul le-a ajuns la os (în acest interval nu se străduie să se apere, să schimbe pozitiv situația, ci se complac în defetism) și atunci se scoală și trag 5 minute cu pistolul, după care iar se culcă 50 de ani.
      Vedeți cât de venali erau boierii cumani și pecenegi de la curțile lui Vodă, câtă trădare, câtă duplicitate, câtă vânzare de oameni.
      Se trăiește azi într-un continuu și înverșunat egoism, supărați pe ei înșiși și pe viață, nihiliști, corupți, aflați într-o veșnică așteptare să li se întâmple schimbarea, nu să și-o aducă ei înșiși, rupți de o comunicare superioară, de un orizont larg, sunt neamul de slugi pe care-l reprezintă. Orice deșteptare pe care ar voi cineva să le-o aducă, o resping, preferând spiritul de turmă și mitocănia atât de confortabile lor, insoțite de aroganță. Nu le vorbi lor de lucruri înalte, tu spune-le mai bine la ce stație de tramvai plouă cu cârnați, ca să dea năvală acolo. Conștiința lor e semiadormită. Cultura lor este o pseudocultură, o cultură de scurtcircuit, atârnând exclusiv de căscatul ochilor la tembelizor, fără variație. Până seara târziu sunt martori ca terță parte la ce se întâmplă pe sticlă, neputându-se implica decât la datul cu părerea, dacă mai au timp în viteza derulării imaginilor. Dimineața, când trebuie să se insere în societate, să aprecieze fin pe oameni, să interacționeze eficient, convingător, să coaguleze echipe, să convingă pe alții de necesitatea unui lucru, nu pot interacționa sănătos, ci rămân tot paralizați, ca seara în fața tembelizorului. Nu mai au capacitate de decizie rapidă. Somnul conștiinței naște monștrii de care țara e plină, de la politicieni și miniștri până la satele întregi din bezna Vasluiului care-și încurajează băieții tineri la viol. Neamul de oportuniști, de hoți, de unsuroși, de lași și cu infracționalitatea în sânge, care a speriat Europa, caracterizează societatea românească de jos până sus și înapoi. Avem descrierea documentată încă din perioada interbelică a acestei catastrofe prezente.
      Ce țară din Europa și de aiurea are 40 de parlamentari penali o dată? Eu n-am găsit.Trădători de neam și țară, hoți de țară (3 exemple, n-am timp de mai mult: Adrian Năstase, cumanul de Tărtășești care a instituționalizat devalizarea țării la nivel ministerial și guvernamental, a vândut petrolul din subsol către OMV și a validat fiasco-ul de miliardul de dolari cu Bechtel. Când apărea pe sticlă, se întuneca sufrageria. Liviu Dragnea, cumanul de Teleorman, figură politică de un sinistru înfiorător, și Codruț Sereș, pecenegul trădător de țară – petrolul la bulgari etc., etc., care nici în închisoare nu înțelege cu ce a greșit, într-atât are înscrisă infracționalitatea în sânge, ca mod normal de trai). Cine le-a ales pe axxxxxxxe acestea să conducă?
      În București se scuipă în mod curent pe stradă, fapt pentru care câteva țări europene au amenințat China că-și retrag ambasadorii, acolo fiind un sport național. Vă dați seama ce râuri de scuipat curg pe trotuarele acelora.
      Se așteaptă la semafor cu picioarele pe carosabil, se forțează trecerea pe roșu, nu doar se traversează pe roșu. Pentru așa ceva ești admonestat în Germania, în timp ce ei opresc mașina ca să te invite să cobori pe carosabil pentru a traversa, ca să nu aștepți pe trotuar. Studenții fură de pe masa asistentului cutia cu creioane colorate, în piață te înșeală la cântar ori se dă ceapa turcească drept românească.
      RATB-ul circulă cu vagoane jegoase, cu strat de lipiceală neagră pe toate bările și locurile unde-ți poate poposi mâna. Acolo colcăie de hepatită virală și bacilul Koch, și ne întrebăm de ce incidența acestor boli în România e cea mai mare din Europa. Numai 1 la mie din călătorii RATB îi vezi că scot batista să se șteargă după ce au tușit ori strănutat. Restul se șterg pe haine, sau pun mâna pe bară fără nicio reținere, construind acolo magma neagră, puturoasă și lipicioasă a infecțiilor. Mulți dintre ei lucrează în învățământ, în universitate, în spitale, în multinaționale, în alimentație etc. Este o rușine. Mi s-a spus că în Barcelona troleibuzele sclipesc de curățenie și miros a parfum de detergent ca în toaletele de pe aeroportul Frankfurt am Main în care ajung în fiecare an. La noi de ce nu se poate? Din cauză că primăria dă tunuri de sute de milioane de euro (vezi isprăvile lui Sorin Oprescu după principiul ”după noi, potopul”), în loc să investească în toate aceste nevoi. Vatmanii și soferii troleibuzelor circulă la ordinea zilei cu perdeaua peste mica ferestruică a cabinei, singura prin care se pot orienta călătorii din spate, care, conform reglementărilor de circulație, trebuie să aibă vederea liberă pe direcția de înaintare. Doar importăm din occident autobuze cu pereți de sticlă. Sau dacă nu cu perdeaua, atunci cu paltonul, sau dacă nu cu paltonul, atunci cu o sumedenie afișe și hârtii inutile, lipite pe geam exact acolo pe unde trebuie să se orienteze un copil pentru a coborî să ajungă la școală, deoarce pentru mitocanul de la volan importanța pe care o dă călătorilor din spate nu o depășeșete pe aceea a unui transport de cartofi sau verze.
      Se vorbește tare, fără pic de jenă, în smartfonuri, deranjând pe cei din jur, când acele microfoane prind și șoapta (= mitocănie și prostie). Dacă le ceri să respecte pe cei din jur, pe a căror liniște păstrată ei își fac publică convorbirea confidențială (ei vorbesc cu tramvaiul, nu cu microfonul), ei nu cunosc în ce constă acest respect. Educă-i tu că aici intră liniștea, curățenia și respectarea spațiului personal al celorlalți. Dacă-și strigă convorbirea în telefon, atunci am voie să particip la ea, îi voi putea da ceva sugestii.
      Iarna, de dimineață, stăruie un miros greu în troleibuzele din centrul capitalei. Dacă presupunem că doar câțiva nu s-au spălat, mă întreb totuși de ce nimeni, dintre persoanele simandicoase și cu pretenții, nu se mișcă să întredeschidă un geam. Din cauză că a) sunt făcuți din aceeași mămăligă cu cei care miros și b) le e groază șă-și iasă din spiritul de turmă al slugii. Chiar dacă sunt bine îmbrăcați și dau cu ifose de superioritate.
      N-am întâlnit așa ceva nici în localități germane, nici la Paris. Suntem o mămăligă de râsul lumii.
      Aș mai putea continua încă de două ori pe atât dar nu-mi permite timpul.
      ACESTA NU ESTE SPIRITUL EUROPEAN, CI ASIATIC, AL POPOARELOR TURCICE, PECENEGII ȘI CUMANII.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: