LUDWIG WITTGENSTEIN ŞI ANALIZA LOGICĂ A LIMBAJULUI

Noiembrie 12, 2010

Lect. Univ. Dr. Vasile Chira

Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna“, Sibiu

 

Ludwig Josef Johann Wittgenstein, unul dintre cele mai stranii şi influente spirite filosofice ale secolului XX[1] s-a născut la 26 aprilie 1889 (fatidicul an în care moare Eminescu şi înnebuneşte Nietzsche) într-o familie de origine evreiască din Viena. Tatăl său, Karl Wittgenstein, inginer de profesie, era cunoscut în spaţiul austro-ungar pentru afacerile sale de success din domeniul industriei oţelului. Mama filosofului, Leopoldine avea o sensibilitate culturală şi muzicală deosebită. Aşa se explică prezenţa unor mari compozitori precum Brahms sau Mahler în casa Wittgenstein, dar şi înclinaţiile copiilor spre muzică. Ludwig cânta la clarinet, fluiera în plus din memorie partituri întregi, iar fratele lui, Paul, devine pianist.[2] Leopoldine îi oferă copilului o educaţie sistematică în spiritul religiei romano-catolice ceea ce va face ca aluziile la acest domeniu al spiritului să devină o dominantă a gândirii wittgensteiniene. Sentimentele sale religioase au fost atât de acaparante încât a cochetat de mai multe ori cu gândul călugariei. Până la vârsta de paisprezece ani, Ludwig este educat în familie după un program stabilit de tatăl său, program care până la urmă s-a dovedit a fi ineficient deoarece băiatul n-a reuşit să atingă nivelul cerut pentru a fi admis la Gymnasium sau la Realschule (şcoală profesională) din Viena. Până la urmă reuşeşte să se înscrie la o Realschule de provincie, mai precis la cea din Linz, unde va fi coleg cu Adolf Hitler. Pleacă de aici după trei ani însă fără o calificare în vederea examenului la universitate. Pentru că avea aptitudini inginereşti încă din copilărie, părinţii îl înscriu la un colegiu tehnic din Berlin – Charlottenburg unde va rămâne doar trei semestre. În toamna anului 1908 devine student în inginerie aeronautică la Universitatea din Manchester, Anglia. După doi ani abandonează studiile arătându-se interesat de probleme filosofice şi în special de fundamentele matematicii.

Lectura lucrării lui Russel, Principii ale matematicii (1903) are asupra lui Wittgenstein un mare impact astfel încât în 1911 îl caută pe Gottlob Frege la Universitatea din Jena pentru ai arăta un eseu, dar şi pentru a-l ruga să-i îndrume viitoarele proiecte. Autorul Funadamentelor aritmeticii îi sugerează să studieze cu Bertrand Russel la Cambridge, ceea ce, de altfel, va şi face la începutul anului următor. Cele cinci trimestre petrecute la Cambridge constituie o perioadă determinantă pentru devenirea filosofică a lui Wittgenstein. Într-o scrisoare Russel cu care, între timp, se împrietenise, afirma despre el următoarele: ,,este cel mai capabil individ pe care l-am întâlnit după Moore.’’ În 1913, după o călătorie în Norvegia, îşi construieşte o colibă în colţul unei ferme de lângă Skjolden, unde rămâne până în vara anului 1914, dedicându-se cercetărilor de logică. La scurtă vreme după izbucnirea războiului din 1914, Wittgenstein se înrolează în armata imperială. Nu uită sa-şi pună în raniţă manuscrisul carţii: Logische-Philosophische Abhandlandung[3] pe care-l va definitiva în lagărul din Monte Casino.

Tractatus-ul apare în 1921 în germană, iar în 1922 în engleză cu o prefaţă a lui Russel căruia Wittgenstein i-a reproşat ulterior neînţelegerea unor idei din Tratat, în ciuda faptului că îl analizaseră împreună, cu ocazia unei întâlniri din Olanda, de la sfârşitului anului 1919.

După publicarea Tractus-ului, Wittgenstein era convins că a epuizat toate problemele filosofiei, motiv pentru care se retrage să profeseze ca învăţator în câteva localităţi de munte din Austria.[4] Datorită metodelor sale pedagogice severe în cei şase ani de învăţământ primar se pare că Wittgenstein a avut dese conflicte cu părinţii elevilor, ceea ce a dus în aprilie 1926 la depunerea demisiei.

Tulburat de acest insucces didactic, lucrează o vreme ca grădinar la o mănăstire de lângă Viena, cerând să fie primit într-un ordin monahal, lucru care până la urmă i-a fost refuzat. Disperarea îl face să se angajeze în proiectarea şi construirea casei uneia dintre surorile sale, lucrând la început alături de prietenul său, arhitectul Paul Engelmann.[5] Implicarea în acest proiect arhitectural la care a lucrat  cu pasiune şi meticulozitate i-a redat tonusul spiritual şi moral, pregătindu-l pentru reluarea activitţii filosofice.  Îl cunoaşte pe Moritz Schlick, profesor universitar şi fondator al ,,Cercului de la Viena’’ (un grup de filosofi şi oameni de ştiinţă care ulterior vor redacta tezele pozitivismului logic în spiritul ideatic al Tractatus-ului).

În 1929 se întoarce la Cambridge unde îsi susţine doctoratul în filosofie, prezentând drept teză de doctorat Tractatus-ul.[6]

În 1930, cu ajutorul lui Russel, primeşte o bursă de cinci ani la Trinity College, la sfârşitul căreia intenţionează să emigreze în Rusia. Învaţă ruseşte şi în 1935 vizitează Uniunea Sovietică. I se propune aici o catedră de filosofie la Universitatea din Kazan[7] însă din motive necunoscute refuză şi după o nouă şedere de un an în coliba sa norvegiană se întoarce la Cambridge, urmând ca în 1939 să-i ia locul lui Moore la catedra de filosofie. Înainte însă de a-şi începe activitatea universitară, izbucneşte al doilea război mondial, în timpul căruia Wittgenstein lucrează ca brancardier la Guy’s Hospital din Londra şi la Royal Victoria Infirmary din Newcastle. Între 1945 şi 1947 ţine cursuri de filosofie la Cambridge. În 1947 demisionează şi pleacă în Irlanda unde trăieşte într-o cabană de pe coasta Galway, iar mai apoi într-un hotel din Dublin. Aici redactează Cercetările filosofice, o lucrare reprezentativă pentru cea de-a doua perioadă a creaţiei sale filosofice. În 1949 i se descoperă un cancer însă continuă să-şi pună pe hârtie ideile filosofice, trăind alături de prieteni la Oxford şi Cambridge până în 1951 când se stinge din viaţă.[8] Citește restul acestei intrări »


Pornografia

Noiembrie 7, 2010

Autor: Mirela Bazavan

 

Mai multe ONG-uri au depus un memoriu pentru modificarea legii privind prevenirea şi combaterea pornografiei.Sexul şi scandalurile vând cel mai bine – afirmă cu tărie reprezentanţii presei şi-ai industriei de publicitate, aducând ca argument rating-ul ridicat al imaginilor ce conţin nuditate şi al producţiilor pornografice.

Pornografie la care în anii ’80 românii aveau acces doar prin intermediul videocasetelor ori al publicaţiilor  pentru adulţi aduse din străinătate. Azi, având la îndemână televiziunea prin cablu şi internetul, numărul consumatorilor este mult mai mare. În cele ce urmează nu ne-am propus să încriminăm mijloacele moderne de comunicare, ci să atragem atenţia asupra efectelor negative pe care vizionarea produselor cu conţinut pornografic le provoacă în viaţa noastră.

Azi, la Parlament (03.11.2010), mai multe ONG-uri, în frunte cu Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului, au depus un memoriu pentru modificarea legii privind prevenirea şi combaterea pornografiei în România. Invitat în Obiectiv România, biofizicianul Virgiliu Gheorghe ne prezintă rezultatele unei cercetări ştiinţifice, arătând de ce accesând site-uri pornografice ne punem în pericol sănătatea fizică şi mentală.

Virgil Gheorghe – după cum rezultă din studii este cea mai gravă problemă cu care se confruntă societatea modernă astăzi în măsura în care dependenţa de pornografie a depăşit în Statele Unite celelalte dependenţe, precum cea de alcool şi droguri. Dependendenţa de pornografie înseamnă 40% divorţuri din persoanele care sunt dependente de aceasta şi probleme majore din punct de vedere mental şi fiziologic.

Radio România Actualităţi: înseamnă şi dăunarea relaţiilor interumane şi însingurarea de care se vorbeşte foarte mult în societatea actuală.

Virgil Gheorghe – evident, aceasta aduce la depresii, până la depresii destul de grave din moment ce există o armată de psihoterapeuţi ce tratează dependenţa sexuală şi se prevede tot mai mulţi specialişti pentru că e o zonă de mari perspective.

Radio România Actualităţi – e nevoie de o schimbare a legii, fiindcă actuala legislaţie are carenţe în sensul acesta.

Virgil Gheorghe –  actuala lege, în forma ei nici măcar nu este respectată în România, iar sancţiunile sunt minime în sensul acesta. Legea nici măcar nu se aseamănă cu cea din statele liberale din occident, unde vânzarea de material pornografic în stradă este strict interzisă, decât în locuri speciale, precum magazinele erotice. Se ştie că legalizarea pornografie sporeşte violurile cu până la 250-300% .

Radio România Actualităţi – publicul din Romania incriminează ceea ce se numeşte deja „pornografie infantilă”…

Virgil Gheorghe – nu cred că există în Romania un organism care să reglementeze fenomenul, de aceea trebuie o lege bine formulată. Conform ultimelor studii 30-40 % din copii din Romania sunt expuşi mesajului pornografic.

Radio România Actualităţi – dumneavoastră spuneţi că accesând materialele pornografice ne punem în pericol sănătatea fizică şi cea mentală. Până la urmă care sunt cele mai dăunătoare influenţe asupra funcţionării creierului uman?

Virgil Gheorghe – Pornografia ca şi drogurle: cocaina sau heroina, acţionează asupra unor zone din cortex producând foarte multă dopamină şi alţi hormoni şi neurotransmiţători în cantitate mare. Aceşti hormoni produc aşa numitul fenomen de „neurotoxicitate”, distrugând reţelele neuronale, produc în primul rând pierderi de atenţie, scăderea memoriei, oboseala, dureri de cap, ceea ce constituie probleme neurologice. Însă de aici apar probleme organice cu ficatul, pancreasul. Întregul organism e afectat pentru că el suportă pe termen  lung o stare de excitaţie şi efort care nu e firească.

Radio România Actualităţi – cu alte cuvinte ajungem la un blocaj psihic? Citește restul acestei intrări »