I. Euharistia şi problemele sociale ale societăţii moderne (de Serghei Bulgakov)

(fragment) [1]

 

Crugul vremii moderne e înfierat, în înţelesul cel mal adânc al cuvântului, cu semnul problemei sociale. Conştiinţa socială strigă ca dreptatea să se înfăptuiască în relaţiile mutuale dintre oameni şi pretinde, ca raţiune şi scop, depăşirea constrângerii impuse de realitatea actuală.

În adevăr se poate spune, că, deşi problema socială a existat în toate vremurile în istorie, totuşi pentru propria noastră vreme ea reprezintă un destin anumit; o sarcină istorică covârşitoare. Atitudinea faţă de această problemă e determinată în practică de criterii deosebite, iar poziţia dominantă e ocupată de natural, de aşa-numiţii factori biologici, de lupta animală pentru existenţa în forma războiului de clasă şi de concurenţa economicâ directă.

Concurenţa economică directă e pune la îndemână una din cheile de înţelegere a vieţii economice a societăţii prin economia, care, din nenorocire, reprezintă nu numai un vis urât, zămislit în creierul unui Riccardo sau Karl Marx, ci însăşi realitatea; denunţând în acelaşi timp şi pseudocreştinismul societăţii noastre. Iar războiul bestial dintre clase şi indivizi e nu numai un fapt, ci şi un îndemn proclamat în presă, în stradă şi în adunările publice.

Aşa ca societatea contemporală a ajuns sa trăiască pe un vulcan, ameninţată întruna de cutremure şi catastrofe, identice cu acelea ce s-au petrecut în propria noastră patrie.

Prin urmare, atmosfera întreaga e otrăvită de ura socială, de gelozie şi de disperare. „Rezolvă-mi problema, sau le mănânc” – ameninţă Sfinxul social pe Oedipul contemporan. Putea-se-va oare aşeza înţelegerea printre loviturile vrăjmăşiei mutuale? Sigur, că da. Fiindcă, cu toate acestea, afară de ura de clasă, depozitul spiritual al societăţii moderne conţine încă şi altfel de puteri şi de concepţii. În primul rând, menţionam aici acele năzuinţe care pot fi numite, în cel mai adânc înţeles, idealul umanitar şi moral. Societatea contemporană, în adevăr, poseda un capital acumulat de solidaritate socială, de simpatie, – pe baza căruia se încearcă să se dobândească libertatea, egalitatea şi fraternitatea. Cu toată asprimea socială, în lumea europeană există o vastă năzuinţă pentru respectul persoanei şi al libertăţii ei; şi se înfioară involuntar când drepturile ei sunt violate, cum de exemplu în Germania de azi.

Dragostea de libertate e şi mai evident dorită comparând viaţa naţiunilor europene cu a Rusiei Sovietice, unde tronează, sub mască roşie, cea mai sălbatică formă de despotism asiatic, bestial de furios.

Fără îndoială, umanitarismul european e de origine creştină. Totuşi, de foarte multă vreme el a fost despărţit de solul său creştin şi, de fapt, apare întovărăşit mai direct cu principiile de la 1789 – liberté, égalité, fraternité – cu  Rousseau şi Voltaire, decât cu Evanghelia şi Noul Testament deşi numai în Evanghelie şi Noul Testament îşi poate găsi o îndreptăţire îndestulătoare. Aceste idealuri umanitare reprezintă, prin ele înseşi o comună şi aşa zicând bâtătătoare la ochi temelie a mişcării sociale contemporane.

Şi totuşi aceasta s-ar putea numi: sentimentalism socisl al vremurilor noastre, fiindcă n-a pătruns adânc în viaţă şi se îndestulează numai cu un obtimism umanitar superficial. Aceste concepte, lipsesc de sensibilitate în ce priveşte păcatul original şi puterea răului în om, de ar fi să le exprimăm în limbajul dogmei creştine, corespund, fără înconjur, Pelagianismul. Privit cantitativ, un atare Pelagianism social este în adevăr universal azi. Şi ca un rezultat al acestuia, mişcarea socială contemporană, luată în general, tinde a deveni ireligioasă; sau, cel puţin, areligioasă. Una dintre personificările unui atare umanism areligios o identificăm în Francmasonarie, cel puţin în unele dintre formele sale.

Paralel cu mişcarea socială religioasă, care este biologică şi umanitaristă, fiinţează totuşi şi o mişcare religioasă şi creştină. De altfel, ar fi imposibil de conceput creştinătatea contemporană, reprezentată prin variatele ei confesiuni, ca lipsită complet de conştiinţa unei datorii şi a unei responsabilităţi sociale. Constant, biserica a ţinut şi ţine trează conştiinţa, atât cea individuală cât şi cea socială. Nu găsim însă necesar să ne oprim în chip deosebit la variatele mişcări sociale – ideologie, muncă socială -, ai căror reprezentanţi îşi trag inspiraţia din credinţa creştină, silindu-se să introducă în viaţă  principiile Evangheliilor şi să urmeze învăţătura lui Hristos. În această ţară (Anglia) în special, aflăm cele mai vechi şi cele mai cuprinzătoare exemple ale unei atare mişcări, ce continuă şi azi. Dar o atitudine creştină comună faţă de problema socială o aflăm generalizată în, aşa-numitul, Stockholm Movement. De asemenea, putem face amintire aici şi romano-catolicismul social, care se desfăşoară independent de Stockholm Movement. Stockholm Movement este predominat religios – etic sau etic-social. În conformitate cu neuitata expresie, formulată de unul dintre capii acestei mişcări, de Arhiepiscopul Soderblom, Conferinţa de la Stockholm, din 1925, ar trebui să fie Niceea eticii sociale.

În general, mişcarea socială în creştinătate îşi afla justificarea suficientă, precum şi inspiraţia, în preceptele Evangheliilor. În legătură, neapărat, cu celelalte precepte ale Evangheliilor şi Noul Testament ea năzuieşte să devină o „Predică de pe munte” socială. Dar, o atare înţelegere a cuvântului lui Dumnezeu, despre chestiunea de mai sus, află temei îndestulător şi în sfânta tradiţie. Adică – în scrierile Sfinţilor Părinţi, care, precum se ştie, conţin un material bogat privitor la mesajul social al Creştinătăţii (Sfântul Vasile cel Mare, Ioan Chrisostomul, Augustin, Lactanţiu, Ambrozie şi mulţi alţii). Ca urmare, din punct de vedere al conţinutului pur social, învăţătura lor dobândeşte un caracter modern, dar totodată ea stabileşte, perfect lămurit, şi legătura care există între etica creştină şi problema socială, dând dragostei creştine şi un aspect social. În general, se poate spune cu precizie că Creştinătatea socială apare mai îndreptăţită să primească sprijinul sfintei tradiţii, decât individualismul care îndeamnă la tăgăduirea lumii. Dar o interpretare a problemei sociale numai în cadrele eticii sociale, caracteristică în special Protestantismului, este fără îndoială imperfectă. Deci problema trebuie aşezată pe o bază metafizică sau ontologică proprie; trebuie deci să i se dea o temelie dogmatică.

Ideea despre împărăţia lui Dumnezeu trebuie înfăţişată în plenitudinea ei, iar nu ca ceva a cărei existenţă e numai etică. De asemenea, trebuie prezentată ca o universală prorocire despre un înalt plan al existenţei: adică trebuie înfăţişată în aspectele ei eshatologice şi ontologice. În acest sens, din capul locului putem formula teza noastră, ce pretinde să fie dezvoltată mai departe aşa: teologia euharistică trebuie să servească drept temelie pentru sociologia creştină.

Acum ce înseamnă aceasta? Ce legătură este între Sfânta Împărtăşanie şi Viaţa Socială? În aşteptarea răspunsului la această întrebare, suntem obligaţi să ne coborâm încetişor pe drumul antropologiei creştine.

Va urma

 

 

 


[1] Acesta este un fragment din cartea Dogma Eugaristică de Serghei Bulgakov, p. 75-79, Ed. Paidea, Bucureşti.

Un răspuns la I. Euharistia şi problemele sociale ale societăţii moderne (de Serghei Bulgakov)

  1. vlad spune:

    Buna Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper – un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
    Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
    Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.

    http://www.radiowhisper.com
    Multumesc,
    Cu stimă Vlad!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: