Homosexualitatea- crâmpeie de studiu biblic

homosexualitateÎNCERCARE DE STUDIU BIBLIC PE TEMA HOMOSEXUALITĂŢII

Celor care nu văd homosexualitatea ca păcat şi spun, făcând referinţă la religia creştină, că Dumnezeu îi acceptă pe homosexuali aşa cum sunt ei, le scapă din vedere contextul în care a trăit şi a propovăduit Iisus şi apostolii, inclusiv Pavel, la care ne vom referi mai târziu. Iisus a fost evreu şi a respectat prevederile legii lui Moise. La fel au făcut şi apostolii (mă refer aici la grupul celor 12 ucenici + Pavel). Legea lui Moise, cuprinsă în primele 5 cărţi ale Vechiului Testament, stipulează clar (dau citatele aici şi mai departe după Biblia Sinodală):

”Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune.” (Levitic 18: 22). Tot aici este interzis adulterul („Şi cu femeia aproapelui tău să nu te culci, ca să-ţi verşi sămânţa şi ca să te spurci cu ea.” (Levitic 18: 20) şi zoofilia („Cu nici un dobitoc să nu te culci, ca să-ţi verşi sămânţa şi să te spurci cu el; nici femeia să nu stea la dobitoc, ca să se spurce cu el; aceasta e urâciune” (Levitic 18: 23). În capitolul 20 al aceleiaşi cărţi găsim referinţe la homosexualitate într-o listă de pedepse pentru păcate. „De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este.” (Levitic 20: 13). Aici, ca şi în capitolul 18, pedeapsa pentru homosexualitate stă alături de pedepse pentru adulter şi zoofilie. Sunt stipulate, de asemenea, pedepse pentru incest.

În ambele cazuri homosexualitatea e plasată alături de păcate sexuale. Respectiv şi homosexualitatea este un păcat. Deuteronom 23: 17 condamnă prostituţia ritualică, atât cea heterosexuală, cât şi cea homosexuală: „Să nu fie desfrânată din fiicele lui Israel, nici desfrânat din fiii lui Israel.” Textul ebraic are aici „kadeshah” („sfântă”) pentru „desfrânată” şi „kadesh” („sfânt”) pentru „desfrânat”. Tema prostituţiei cultice e una foarte complexă. Cert este, totuşi, că ea a existat în Israel ca şi în alte regiuni ale Orientului Apropiat. E clar din referinţele de mai sus la Torah, că desfrâul poate avea diferite forme, iar homosexualitatea este una din ele. Având în minte această ideie şi ideea că atât Iisus, cât şi apostolii au fost evrei care ţineau Legea lui Moise, trecem la Noul Testament, la Sinodul Apostolic de la Ierusalim (aproximativ anul 50 p. Chr). La Sinod s-a discutat dacă ne-evreii convertiţi la creştinism trebuie să respecte Legea lui Moise. S-a ajuns la concluzia că ne-evreii nu trebuie să o respecte. Totuşi, ei trebuie „(…) să se ferească de întinările idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge.” (Fapte: 15: 20) Cuvântul grecesc tradus aici prin „desfrâu” e „πορνεία” (porneia) şi are semnificaţia de curvie, orice comportament sexual ilicit, desfrâu, perversiune, prostituţie. (vezi aici: https://allbible.info/bible/modernrbo/ac/15/…).

Mai sus ziceam că includem homosexualitatea în categoria desfrâu. Cred că e vorba în acest verset din Faptele Apostolilor şi de homosexualitate. Apostolul Pavel, iudeu din iudei, ucenic al rabinului Gamaliel, deci un bun cunoscător al Tanakh-ului (denumirea ebraică a Vechiului Testament) zice următoarele despre moravurile păgânilor în Epistola către Romani: „(…) Femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea (…)” (Romani 1: 26-27). Observăm aici că Pavel vede homosexualitatea ca ceva nefiresc. În Epistola 1 către Corinteni el îi atenţionează pe creştinii din Corint „Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (1 Cor. 6: 9-10). Cuvântul tradus aici prin „sodomit” (cred că e mai potrivit să traducem prin „homosexualii”, aşa cum face, de exemplu, Societatea Biblică Rusă) e „ἀρσενοκοίτης” (arsenokoites), care înseamnă un bărbat homosexual, bărbat care are rolul de partener activ într-un act sexual homosexual. (vezi aici: https://allbible.info/bible/sinodal/1co/6/…).

Tot aici se vorbeşte de partenerii pasivi într-un act sexual homosexual. Cuvântul „malahieni” nu se referă la bărbaţii care practică masturbarea (care este un păcat, dar asta e o temă pentru o altă postare), ci la bărbaţii afemeiaţi, care erau parteneri pasivi (vezi linkul de mai sus). Aceeaşi ideie este enunţată în capitolul 5 al Epistolei către Galateni şi capitolul 5 al Epistolei către Efeseni. Cei care practică orice formă a desfrânării nu au parte în Împărăţia lui Dumnezeu. Asta o spune Pavel, care crede că Legea lui Moise a luat sfârşit şi ne îndreptăm nu prin împlinirea prescripţiilor Legii lui Moise, ci prin credinţa în Iisus Hristos. Totuşi, sfârşitul Legii nu înseamnă începutul imoralităţii.

Şi asta se vede foarte bine la apostolul Pavel.

Ar mai trebui menţionate aici şi întâmplările din Geneza 19 (venirea celor 2 îngeri la Sodoma şi încercarea locuitorilor Sodomei de a-i cunoaşte , adică de a se culca, cu cei doi oaspeţi ai lui Lot) şi Judecători 19 (Dorinţa oamenilor din Ghibeea de a-l cunoaşte pe levitul din Betlehem). În mod clar aceste două situaţii au o tentă evident homosexuală. Argumentul că e vorba de viol în grup, iar relaţiile „legale”, consimţite între homosexuali sunt ceva normal e, cel puţin parţial, un anacronism, cum e un anacronism să-L vezi pe Iisus şi Noul Testament ca fiind pline de accepţiune faţă de homosexuali. Din Antichitate şi până acum vreo 40 de ani nu era vorba de „căsătorii” între persoane de acelaşi sex. Lobby-ul pentru aceste „căsătorii” e ceva foarte recent şi deci străin contextului istoric al Bibliei. În Biblie, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament găsim referinţe la homosexualitate. Asta înseamnă că autorii cărţilor Scripturii ştiau că homosexualitatea era o realitate a lumii în care trăiau, dar niciodată ea nu a fost văzută în mediul iudaic, din care a ieşit şi creştinismul, ca ceva acceptabil şi/sau firesc.

Noul Testament vorbeşte, într-adevăr, despre dragoste. Dar atunci când cei care îndreptăţesc homosexualitatea aduc ca argument dragostea lui Dumnezeu faţă de toţi, ei uită că Dumnezeu le-a cerut şi celor din Vechiul Legământ şi celor din Noul Legământ să se sfinţească, adică să se osebească de cei păcătoşi şi de ceea ce practică aceştia. Mai ales că Hristos, ca Arhiereu, s-a adus pe Sine jertfă o dată pentru totdeauna. Iar a te osebi e, în orice caz, o schimbare. O schimbare radicală.

Autor, Sebastian Bulgac.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: