Masturbarea, cauze şi efecte (Pr.Prof. Basil Zion)

Octombrie 28, 2009

Masturbarea este adesea semnul eşecului în cadrul unei legături. Dacă este văzută ca neputinţa de a comunica, de a dialoga, poate fi considerată şi ca modalitatea unei auto-dialogări. Părintele Wiliam Basil Zion este preot în Biserica Ortodoxă din America, în cadrul Arhiepiscopiei Canadei şi profesor în Departamentul de studii religioase la Queen’s University in Kingston, Ontario. Ca profesor de teologie morală, a încercat să deschidă o dezbatere despre multiplele întrebări care s-au iscat de-a lungul timpurilor ce vizează personalitatea umană în diversele ei ipostaze, încercând să argumenteze viziunea sa proprie, cu texte din Sfânta Scriptura şi Sfinţii Părinţi, dar şi analizând rezultatele unor cercetări psihosociale. Atitudinea luată de părintele Bazil privind faptele care creează dezarmonie în personalitatea umană, precum şi în întreaga societate, ne-a făcut să tratăm acest subiect, pentru ca cei care au fost afectaţi, să conştientizeze pericolul în care se află, iar ceilalţi să-şi păstreze puritatea sufletului şi a trupului. Abordarea problemelor puse în discuţie, nu anexează un răspuns exact sau definitiv la fiecare dintre ele, ci constituie un punct de la care începe dialogul. Cititorul ortodox, care cunoaşte literatura sexuală modernă, publicată de medici şi sexologi, va fi de acord cu faptul că în zilele noastre masturbarea a ajuns să fie acceptată de către societatea seculară ca normală pentru adolescenţi şi chiar pentru adulţii, căsătoriţi sau nu.

Apărătorii moderni ai masturbării nu găsesc în ea nici o consecinţă înfiorătoare a vreunei degenerări mentale sau fizice, considerând-o ca pe o practică acceptabilă şi normală. Totuşi, în loc să fie considerată ca un fenomen trecător al adolescenţei, ea este considerată de mulţi autori profani ca având un caracter pozitiv, producând mai multă plăcere decât actul conjugal, şi de aceea netrebuind să fie abandonată. Una dintre cele mai evidente schimbări culturale ale revoluţiei sexuale din lume, în viziunea sociologilor şi psihologilor, menţionată de pr. Bazil Zion în lucrarea „Eros şi transformare” este masturbarea, considerată ca legitimă şi respectabilă, normală şi morală de către majoritatea educatorilor sexuali. Kinsey, un sociolog american, într-un raport al său concluzionează că 40 % dintre femeile din Statele Unite se masturbează: 63% dintre absolventele de facultate au practicat masturbarea, la fel şi 59% dintre absolventele de colegiu, precum 34% din absolventele unei anumite forme de învăţământ. Masturbarea în rândul femeilor a început să se dezvolte încă din Evul Mediu, rămânând constantă până astăzi. Din rândurile bărbaţilor americani, 92% practică masturbarea care duce la orgasm; 96% absolvenţi ai învăţământului superior; 95% dintre absolvenţii de colegii şi 89% dintre absolvenţii a diverse forme de învăţământ. Masturbarea, în opinia experţilor, în rândul bărbaţilor scade după căsătorie. Astfel, 70% dintre bărbaţii căsătoriţi, având o pregătire superioară, îşi găsesc 9% plăcere sexuală în masturbare. Datele prezentate de Kinsey sunt confirmate şi alte surse, atât în Europa cât şi America. Într-adevăr, într-un articol publicat în „New York Times”, la 4 noiembrie 1987, se sublinia schimbarea de opinie şi de practică în ceea ce priveşte masturbarea în Statele Unite. Dacă ne întrebăm care este poziţia ortodoxă, trebuie să apelăm la opinia Sfintei Scripturi şi a tradiţiei patristice. Termenul modem care desemnează masturbarea datează doar de la Montaigne. (Eseuri II, 12). Înainte de aceasta găsim folosirea cuvintelor latine pollutio şi mollitia, care apar în lucrările lui Thomas de Aquino. Cuvântul mollitia este traducerea latină a termenului grecesc malakos, care apare în Noul Testament, mai ales la I Cor. 6, 9. a fost tradus greşit ca „homosexual” în multe ediţii moderne. Termenul apare şi în alte locuri (Mt. 11, 8; 9,35; 10,1) cu înţelesul de „bolnav”, „scârbit”, „dezgustat”. Aristotel a folosit cuvântul în Etica Nicomahică (7.4.4) cu sensul de „desfrânat”, referindu-se la plăcerile trupeşti. Cuvântul malakos a fost identificat cu masturbarea doar de către autorii mai târziu. Cuvântul „onanism”, care până de curând a fost folosit referitor la masturbare, este o interpretare greşită a textului de la Geneză 38, 9-10, unde se relatează că Onan şi-a vărsat sămânţa pentru a se eschiva de la împlinirea legii Leviratului, care-l obliga să aibă copii cu soţia fratelui decedat. Păcatul lui Onan rezidă în refuzul de a-şi împlini datoria faţă de cumnata sa. A fost, de fapt, un caz de coitus interruptus mai degrabă, decât masturbare. Cu toate acestea, observăm încă de timpuriu folosirea exemplului lui Onan în referire la actul sexual în absenţa partenerului. Aşa cum unii exegeţi biblici notează că păcatul lui Onan nu are de a face cu masturbarea, tot aşa ei semnalează că termenul malakos nu se referă în nici un fel la masturbare, în sensul pe care i-l dă Noul Testament la I Cor. 6, 9. cuvântul a ajuns să aibă acest înţeles şi la unii dintre Părinţii Bisericii, şi este folosit în acest sens în canoane atribuite Sfântului Ioan Postitorul. Masturbarea este malakia, care este considerată un păcat împotriva naturii (para phsin). Citește restul acestei intrări »

Anunțuri