PRIETEN DIN ANTICHITATE (de Steliana Grama)

(Domnului E.R)

Eu mă gândesc la tine tot mai rar,

De parcă ai trăi-n antichitate

Şi-ai fi o nu ştiu ce celebritate

De parcă astăzi nu avem habar.

 

Doar sângele năvalnic şi barbar

Îşi cere iar tributul său în rate,

Dar orice tentativă-i în zădar –

Întoarcerea-n trecut nu se mai poate.

 

Îmi amintesc de-un anotimp bizar

Şi de acele clipe minunate,

Când tu mi-ai fost şi geniu tutelar,

Şi camarad, şi guru, dar şi frate,